O zi frumoasa

Am vazut azi primii copii care savurau soarele in mod propriu, cu mingea in Parcul Eroilor, jucau ceva intre ei.
Soare, bunici incruntati sau relaxati pe banci si copii care faceau o zarva demna de lauda.

Sa ne descretim un pic fruntile daca se poate!

Unde am gasit liniste in Bucurestiul zgomotos?
Intr-o biserica cu usile mari si inchise, afara zgomot, claxoane, tipete, oameni nervosi (recunosc si eu eram unul dintre ei).
Inauntru era liniste, pace; fiecare dintre cei aflati acolo in acel moment era cu ale lui, discret si fara priviri fatise, comparativ cu zilele de duminica (si iar ajung la vorba unor prieteni: "sa fii contra curentului, un pic pe langa drumul mare"). In aceasta atmosfera am reusit sa ma deconectez pentru 10 minute de la tot.

Am intrat dintr-un impuls, ceva imi spunea "intra si nu o sa iti para rau".
M-a cuprins o stare de bine, m-am asezat pe un scaun am privit peretii, nu m-am inchinat la icoane - stiu datina, dar nu am avut starea necesara - am savurat linistea si am reusit sa nu ma gandesc la nimic 10 minute, am avut noroc telefonul nu a sunat, nimic nu m-a intrerupt si cand am simtit ca e de ajuns am plecat in liniste, asa cum am venit.

M-a tinut euforia inca o jumatate de ora, dar ceva mi-a descretit fruntea din momentul in care am luat loc pe scaunul din biserica, o emotie pura inexplicabila acum.

O zi buna si poate putina liniste nu strica.