Am gasit astazi intr-un anticariat deschis de curand in Piata Kogalniceanu, trilogia "Stapanul Inelelor" la un pret rezonabil si pentru ca ma mai luat o carte de Hesse "Jocul cu margele de sticla", recunosc nu stiu nimic despre ea dar mi-a placut stilul autorului dintr-o alta carte citita si am zis de ce nu?
Stiti ce imi place la anticariate?
Ca poti sa te targuiesti, sa aduci argumente de pret de ce nu merita atat si tot asa, imi place cand obtin o mica reducere nu neaparat pentru bani, oricum as fi platit pretul care mi l-a cerut, doar asa de farmec.
Si daca are cineva 150 de lei si nu are ce sa faca cu ei pentru vreo 6 luni il rog sa ma imprumute pe mine cu ei, nu de alta dar sunt doua carti exceptionale acolo si am negociat pentru ele, de la 200 de lei la 150 si ar merita mai ales ca sunt impecabile si doar o singura carte noua costa 150.
Doar daca vreti nu e obligatoriu si daca ma imprumutati va asigur ca vi le dau sa le savurati si voi.
Tuesday, March 18, 2008
Monday, March 10, 2008
Una bucata melodie mistoaca
Am gasit pe blogul domnului Fly, o formatie noua pentru mine si cu sunet frumos, plin de viata, e ceva care atrage la melodia asta si care ma urmareste din clipa in care am ascultat-o.
Civil Twilight - Letters From the Sky
Si versurile:
Letters From The Sky
One of these days the sky's gonna break and everything will escape and I'll know
One of these days the mountains are gonna fall into the sea and they'll know
That you and I were made for this
I was made to taste your kiss
We were made to never fall away
Never fall away
One of these days letters are gonna fall from the sky telling us all to go free
But until that day I'll find a way to let everybody know that you're coming back, you're coming back for me
'Cause even though you left me here I have nothing left to fear
These are only walls that hold me here
Hold me here, hold me here
One day soon I'll hold you like the sun holds the moon
And we will hear those planes overhead and we won't have to be scared
We won't have to be, we won't have to be scared
You're coming back for me
You're coming back for me
You're coming back to me
Civil Twilight - Letters From the Sky
Si versurile:
Letters From The Sky
One of these days the sky's gonna break and everything will escape and I'll know
One of these days the mountains are gonna fall into the sea and they'll know
That you and I were made for this
I was made to taste your kiss
We were made to never fall away
Never fall away
One of these days letters are gonna fall from the sky telling us all to go free
But until that day I'll find a way to let everybody know that you're coming back, you're coming back for me
'Cause even though you left me here I have nothing left to fear
These are only walls that hold me here
Hold me here, hold me here
One day soon I'll hold you like the sun holds the moon
And we will hear those planes overhead and we won't have to be scared
We won't have to be, we won't have to be scared
You're coming back for me
You're coming back for me
You're coming back to me
Vine primavara.....
Da vine cu pasi mari, au inmugurit visinii din curtea din spatele biroului, abia astept sa plezneasca, sa simt mirosul de primavara.
Caldura inseamna plecare la mare sa savuram mirosul de apa sarata si nisip.
Abia astept.
Cat Power - Sea Of Love (Juno Soundtrack)
Caldura inseamna plecare la mare sa savuram mirosul de apa sarata si nisip.
Abia astept.
Cat Power - Sea Of Love (Juno Soundtrack)
Friday, March 7, 2008
Restul e tacere
Cel mai recent film al lui Nae Caranfil si este un film bun de urmarit si de pastrat in colectia personala.
Filmul are de toate: spirit romanesc, comedie, accente tragice pe alocuri, foame de bani (iti dai seama ca de fapt societatea de atunci e la fel cu cea de acum si singurele deosebiri e avansul tehnologic nu si din punct de vedere al civilizatiei, ca mod de comportament).
Personajele principale sunt bine conturate si bine jucate, Marius Florea Vizante si Marius Niculescu dau un mare spectacol.
Un tanar vrea sa fie regizor. Este fiul unei mari vedete de la Teatrul National si tine neaparat sa faca un film - lucru de neconceput pe atunci, arta cinematografica fiind vazuta ca decadenta. Grigore, caci asa se numeste personajul, vede intr-un om bogat singura solutie pentru a produce filmul, acesta fiind deja considerat un patron al artelor.
Filmul este despre cea mai lunga, cea mai buna, cea mai... pelicula din istoria cinematografului romanesc de pana atunci, si are ca subiect Resboiul Independentii.
Toata istoria asocierii dintre cei doi si lucru la film este presarata cu tot felul de povesti colaterale, care dau un continut inchegat filmului, sunt multe faze memorabile si surprinse excelent de regizor.
Ce mai, mi-a placut filmul la nebunie si il recomand tuturor.
P.S. Si acum sa scriu despre tampenia de la Mall Plaza: filmul rula, dar nu era trecut pe nici o tabela care afisa filmele, era trecut doar pe un afis de prezentare a programului general pe toata saptamana, cu litere mici si nu avea nici un fel de promovare cu exceptia unui afis aruncat sus, la intrare, unde nu se uita nimeni.
Ori nu s-au platit bani pentru promovare, ori pur si simplu pe nimeni nu a interesat acest aspect Numai dupa ce am studiat bine pe acolo am vazut ca ruleaza filmul de la 21.30.
Toata porcariile de filme care rulau pe acolo in afara de asta aveau afise mari, reclame etc. pentru filmul asta care era si avanpremiera nimic, nimic, sunt dezgustat de rahatul asta. Si oare de ce nu au filmele romanesti incasari?
Ma refer la filmele bune, nu alea cu Garcea&Co.
Filmul are de toate: spirit romanesc, comedie, accente tragice pe alocuri, foame de bani (iti dai seama ca de fapt societatea de atunci e la fel cu cea de acum si singurele deosebiri e avansul tehnologic nu si din punct de vedere al civilizatiei, ca mod de comportament).
Personajele principale sunt bine conturate si bine jucate, Marius Florea Vizante si Marius Niculescu dau un mare spectacol.
Un tanar vrea sa fie regizor. Este fiul unei mari vedete de la Teatrul National si tine neaparat sa faca un film - lucru de neconceput pe atunci, arta cinematografica fiind vazuta ca decadenta. Grigore, caci asa se numeste personajul, vede intr-un om bogat singura solutie pentru a produce filmul, acesta fiind deja considerat un patron al artelor.
Filmul este despre cea mai lunga, cea mai buna, cea mai... pelicula din istoria cinematografului romanesc de pana atunci, si are ca subiect Resboiul Independentii.
Toata istoria asocierii dintre cei doi si lucru la film este presarata cu tot felul de povesti colaterale, care dau un continut inchegat filmului, sunt multe faze memorabile si surprinse excelent de regizor.
Ce mai, mi-a placut filmul la nebunie si il recomand tuturor.
P.S. Si acum sa scriu despre tampenia de la Mall Plaza: filmul rula, dar nu era trecut pe nici o tabela care afisa filmele, era trecut doar pe un afis de prezentare a programului general pe toata saptamana, cu litere mici si nu avea nici un fel de promovare cu exceptia unui afis aruncat sus, la intrare, unde nu se uita nimeni.
Ori nu s-au platit bani pentru promovare, ori pur si simplu pe nimeni nu a interesat acest aspect Numai dupa ce am studiat bine pe acolo am vazut ca ruleaza filmul de la 21.30.
Toata porcariile de filme care rulau pe acolo in afara de asta aveau afise mari, reclame etc. pentru filmul asta care era si avanpremiera nimic, nimic, sunt dezgustat de rahatul asta. Si oare de ce nu au filmele romanesti incasari?
Ma refer la filmele bune, nu alea cu Garcea&Co.
Wednesday, March 5, 2008
Filme neurmarite pana la capat
"Transamerica" - dupa o idee inspirata din "Todo sobre de mi madre" filmul se vrea o alta abordare a subiectului, alt unghi, dar nu are farmecul filmului spaniol.
E vorba despre un barbat care vrea sa isi faca o operatie de schimbare de sex pentru ca asa s-ar simti implinit, dar cand sa se intample schimbarea afla ca are un fiu care se prostitueaza, e homosexual si aproape boschetar. Incepe o calatorie cu masina de-a lungul Americii, cu ceva peripetii si dezvaluiri, dar filmul devine neinteresant de-a lungul calatoriei.
Americanii au un stil caustic de a scrie scenarii pe teme mai delicate si regia nu compenseaza lipsa de autencitate. Ansamblul scenariu-regie nu prinde, nu da savoare filmului, am vazut filmul pana la jumatate si dupa aia l-am inchis.
Daca e sa comparam, filmele lui Almodovar sunt mult mai reusite decat mult-prea-titratul "Brokeback Mountain", care e facut parca intentionat sa te dezguste, sa infiereze cumva homosexualitatea, cu toate ca nu cred ca asta a fost intentia celor care au lucrat la film. In filmele regizorului iberic se pune accent pe sentimente, pe un mod de viata care nu e de condamnat.
Cred ca ar fi potrivite pentru niste cursuri de educare pentru cei care sustin ca homosexualitatea este ceva rau si trebuie starpita pe stadion, intr-o bataie cu pietre si, mai nou, pentru cei care tipa cotra casatoriei intre persoane homosexuale si au arguementul suprem ca aia sunt niste depravati.
"There will be blood"
Inca un film pe care nu am avut rabdare sa il urmaresc, povestea unuia dintre pionerii exploatarii petrolului in SUA.
Prin discursuri care exploateaza mitul afacerii de familie si o gama de actiuni mai mult sau mai putin brutale reuseste sa ia in concesiune suparafete de pamant cu petrol si sa le exploateze.
Nu am vazut filmul pana la capat, deci nu stiu ce se intampla la final, nu am apucat sa vad sangele si nu cred ca ma mai intereseaza sa il vad.
Interpretarea persoanjului principal totusi nu m-a convins sa il urmaresc pana la capat, nu are un fir epic antrenant.
E vorba despre un barbat care vrea sa isi faca o operatie de schimbare de sex pentru ca asa s-ar simti implinit, dar cand sa se intample schimbarea afla ca are un fiu care se prostitueaza, e homosexual si aproape boschetar. Incepe o calatorie cu masina de-a lungul Americii, cu ceva peripetii si dezvaluiri, dar filmul devine neinteresant de-a lungul calatoriei.
Americanii au un stil caustic de a scrie scenarii pe teme mai delicate si regia nu compenseaza lipsa de autencitate. Ansamblul scenariu-regie nu prinde, nu da savoare filmului, am vazut filmul pana la jumatate si dupa aia l-am inchis.
Daca e sa comparam, filmele lui Almodovar sunt mult mai reusite decat mult-prea-titratul "Brokeback Mountain", care e facut parca intentionat sa te dezguste, sa infiereze cumva homosexualitatea, cu toate ca nu cred ca asta a fost intentia celor care au lucrat la film. In filmele regizorului iberic se pune accent pe sentimente, pe un mod de viata care nu e de condamnat.
Cred ca ar fi potrivite pentru niste cursuri de educare pentru cei care sustin ca homosexualitatea este ceva rau si trebuie starpita pe stadion, intr-o bataie cu pietre si, mai nou, pentru cei care tipa cotra casatoriei intre persoane homosexuale si au arguementul suprem ca aia sunt niste depravati.
"There will be blood"
Inca un film pe care nu am avut rabdare sa il urmaresc, povestea unuia dintre pionerii exploatarii petrolului in SUA.
Prin discursuri care exploateaza mitul afacerii de familie si o gama de actiuni mai mult sau mai putin brutale reuseste sa ia in concesiune suparafete de pamant cu petrol si sa le exploateze.
Nu am vazut filmul pana la capat, deci nu stiu ce se intampla la final, nu am apucat sa vad sangele si nu cred ca ma mai intereseaza sa il vad.
Interpretarea persoanjului principal totusi nu m-a convins sa il urmaresc pana la capat, nu are un fir epic antrenant.
Tuesday, March 4, 2008
O zi frumoasa
Am vazut azi primii copii care savurau soarele in mod propriu, cu mingea in Parcul Eroilor, jucau ceva intre ei.
Soare, bunici incruntati sau relaxati pe banci si copii care faceau o zarva demna de lauda.
Sa ne descretim un pic fruntile daca se poate!
Unde am gasit liniste in Bucurestiul zgomotos?
Intr-o biserica cu usile mari si inchise, afara zgomot, claxoane, tipete, oameni nervosi (recunosc si eu eram unul dintre ei).
Inauntru era liniste, pace; fiecare dintre cei aflati acolo in acel moment era cu ale lui, discret si fara priviri fatise, comparativ cu zilele de duminica (si iar ajung la vorba unor prieteni: "sa fii contra curentului, un pic pe langa drumul mare"). In aceasta atmosfera am reusit sa ma deconectez pentru 10 minute de la tot.
Am intrat dintr-un impuls, ceva imi spunea "intra si nu o sa iti para rau".
M-a cuprins o stare de bine, m-am asezat pe un scaun am privit peretii, nu m-am inchinat la icoane - stiu datina, dar nu am avut starea necesara - am savurat linistea si am reusit sa nu ma gandesc la nimic 10 minute, am avut noroc telefonul nu a sunat, nimic nu m-a intrerupt si cand am simtit ca e de ajuns am plecat in liniste, asa cum am venit.
M-a tinut euforia inca o jumatate de ora, dar ceva mi-a descretit fruntea din momentul in care am luat loc pe scaunul din biserica, o emotie pura inexplicabila acum.
O zi buna si poate putina liniste nu strica.
Soare, bunici incruntati sau relaxati pe banci si copii care faceau o zarva demna de lauda.
Sa ne descretim un pic fruntile daca se poate!
Unde am gasit liniste in Bucurestiul zgomotos?
Intr-o biserica cu usile mari si inchise, afara zgomot, claxoane, tipete, oameni nervosi (recunosc si eu eram unul dintre ei).
Inauntru era liniste, pace; fiecare dintre cei aflati acolo in acel moment era cu ale lui, discret si fara priviri fatise, comparativ cu zilele de duminica (si iar ajung la vorba unor prieteni: "sa fii contra curentului, un pic pe langa drumul mare"). In aceasta atmosfera am reusit sa ma deconectez pentru 10 minute de la tot.
Am intrat dintr-un impuls, ceva imi spunea "intra si nu o sa iti para rau".
M-a cuprins o stare de bine, m-am asezat pe un scaun am privit peretii, nu m-am inchinat la icoane - stiu datina, dar nu am avut starea necesara - am savurat linistea si am reusit sa nu ma gandesc la nimic 10 minute, am avut noroc telefonul nu a sunat, nimic nu m-a intrerupt si cand am simtit ca e de ajuns am plecat in liniste, asa cum am venit.
M-a tinut euforia inca o jumatate de ora, dar ceva mi-a descretit fruntea din momentul in care am luat loc pe scaunul din biserica, o emotie pura inexplicabila acum.
O zi buna si poate putina liniste nu strica.
Monday, March 3, 2008
Pentru o stare de bine de luni dimineata
The Killers - Sweet Talk
Dupa un sfarsit de saptamana prin locurile natale, parca incepi saptamana mai bine, nu stiu de ce exact dar nu e lipsa de chef specifica inceputului de saptamana.
Cred ca e ceva adevar in energia pamantului natal, dupa cum zice un vechi crez popular, sau o fi doar doar simplul fapt ca am schimbat aerul de Bucuresti?
Am adus vin rosu din productia proprie, care e de un rubiniu dens si un gust asemenea, cu adevarat anul 2007 a fost de exceptie pentru vinuri.
Fiert sau nu vinul face toti banii.
Si incepand de azi incepe perioada de incercare, 2 saptamani fara alcool, sa vedem daca rezist sau dau o sticla de whisky.
Atat de mult vin bun in crama improvizata de acasa care sta acolo singur si ignorat :).
Dupa un sfarsit de saptamana prin locurile natale, parca incepi saptamana mai bine, nu stiu de ce exact dar nu e lipsa de chef specifica inceputului de saptamana.
Cred ca e ceva adevar in energia pamantului natal, dupa cum zice un vechi crez popular, sau o fi doar doar simplul fapt ca am schimbat aerul de Bucuresti?
Am adus vin rosu din productia proprie, care e de un rubiniu dens si un gust asemenea, cu adevarat anul 2007 a fost de exceptie pentru vinuri.
Fiert sau nu vinul face toti banii.
Si incepand de azi incepe perioada de incercare, 2 saptamani fara alcool, sa vedem daca rezist sau dau o sticla de whisky.
Atat de mult vin bun in crama improvizata de acasa care sta acolo singur si ignorat :).
Subscribe to:
Posts (Atom)
