Un weekend hai hui si nu numai

Si a inceput weekendul calm, vineri seara acasa, un pahar de bere, o ora de joc, am crescut un nivel, chestii lejere.
Ne pregateam pentru uraganul de sambata.

Pe la 11 eram in gara ca am primit bunatati de la parinti, la 13 eram prin Popesti Leordeni, sa ajut un coleg caruia nu ii mai pornea masina cu cabluri curent alea alea.
Nu apucam sa salutam bine ca apare si perechea preferata de motociclisti, care erau la plimbare si s-au gandit sa treaca pe acolo, stapanul casei fiind in recuperare dupa o operatie destul de dificila la un genunchi.

Cat am pornit masina si am studiat niste ciudatenii aparute la un windows s-a facut gratarul si vrand nevrand am mancat muuuult, daca ti se ofera nu poti refuza mai ales un gratar autentic.

Pe la 4 eram in Cora sa cumparam cele necesare unui rasfat, se pregatea o gateala la mine acasa, Tocanita australiana.
Si am ajuns acasa pe la 6, unde sa reunit o gasca de toata frumuseatea, multa bere stropita cu ceva tarii la aperitiv.
La aperitiv am avut pizza, facuta intergral in casa, blatul subtire si gustos, si ingredientele daca le luai separat nu pareau ceva exceptional dar combinate pe blat si date la cuptor au facut o pizza excelenta demna de comparat cu localuri vestite de prin urbe.

Felul principal a fost tocanita australiana cu carne de vita fiarta in vreo 2 litri de vin rosu, productie anul 2006, via Odobesti Bacau, cu garnitura piure de cartofi si o salata.

Totul s-a combinat excelent, bere mancare si multa voie buna, vecinii cred ca s-au obisnuit ca sambata seara sa fie cate o mica adunare si ceva mia mult zgomot decat de obicei in aparatamentul in care stau.
Un lucru absenteaza de fiecare data muzica, pur si simplu nu mai e necesara.

Pe la 12 am tras cortina.

La 8 ne-am trezit si la 9 am plecat spre Vama Veche, sa caute cazare o prietena.
Drum lejer, autostrada libera, soare din plin o placere sa conduci sau pur si simplu sa mergi.
Am condus si eu un Renault Megane II si mi-am schimbat opinia referitor la masinuta aia, are scaunele mai tari decat Buburuza mea, dar in rest este excelenta, pana la 180 de km/h nu caraie, nu plange, stabila si mai ales eficienta la consum.

Am ajuns in Vama in 3 ore, iubita tropaia de bucurie de la Bucuresti, dar la vederea semnului de intrare in localitatea de frontiera pur si simplu a explodat si s-a luminat la fata.
Si am vazut marea frumoasa, curata, plaja curatata, primii oameni care faceau plaja, unii imbracati, altii dezbracati, nisipul era cald si te imbia sa te descalti, sa mergi, sa-l simti printre degetele de la picioare.
Daca nisipul era cald, apa marii era sloi, am intrat 20 de secunde doar cu picioarele asa pana la ousor si nu le mai simteam.
Erau si unii care intrau cu totul in mare, dar eu nu cred ca pot suporta asa ceva, sunt prea fragil.

La 5 eram inapoi in Bucuresti pentru ca la 7 trebuia sa mergem la teatru, premiera "Ecaterina cea Mare", cu Ştefan Iordache şi Maia Morgenstern, o piesa despre picanteriile de la palatului imparatesei.
Este o comedie de bun gust, jucata excelent.
Se canta pe ritmuri rusesti, se rade cu pofta, se savureaza fiecare replica pentru ca merita, cu asemenea actori, nici nu cred ca putea sa iasa ceva de proasta calitate.
Maia Morgenstern pur si simplu domina scena din momentul in care apare si nu o lasa sa-i scape de sub control decat in cateva rare momente.

La 9 pm ajuns acasa rupti de oboseala si am dormit dusi, imbratisati si reincarcati cu energii pozitive care intr-un fel ascuns ne tin spiritul sus pana la 1 mai .